Talentele

Domnul îmi zice: „Ce ai făcut cu talentele pe care ţi le-am dat?...”
„Ce-ai făcut cu talentele?” - mă întreba Domnul; nu cu exteriorul meu, care era parfumat cu cele mai scumpe parfumuri, elegant şi împodobit cu tot ce era la modă...Nu, Domnul mă întreba despre talentele pe care mi le dăduse. Venisem în lume cu o misiune, cu aceea cu care vine orice creştin: să răspândesc Împărăţia Iubirii. Dar eu uitasem şi că aveam un suflet, şi că primisem anumite talente, cu atât mai puţin că ar fi trebuit să fiu faţă de alţii mâna milostivă a Domnului...Nici nu bănuiam că tot binele pe care îl lăsasem neîmplinit cauzase multă durere Domnului nostru. Vedeam talentele minunate pe care Domnul le pusese în viaţa mea...
Noi toţi, fraţilor, valorăm foarte mult pentru Dumnezeu. El ne iubeşte pe toţi, pe fiecare în mod special. Toţi avem o misiunea în această lume. Şi am văzut cât de preocupat era diavolul pentru că aceste talente, pe care Dumnezeu le-a pus în noi, erau în serviciul Domnului. Era capabil să facă orice ca să ne împiedice.
Ştiţi despre ce îmi cerea mai multă socoteală Domnul? Despre lipsa mea de iubire şi caritate faţă de aproapele, şi îmi spuse: „Moartea ta spirituală a progresat mult pentru că nu-ţi era milă de fraţii tăi. Trăiai, dar erai moartă. Când vedeai sau auzeai despre suferinţele altora, era ca un aviz pentru tine, dar tu rămâneai de piatră. Chiar dacă spuneai din buze <>, nu simţeai nimic în inimă, fiindcă păcatul ţi-o împietrise.”
Şi Domnul mi-a arătat în Cartea Vieţii cum într-o zi, am văzut din întâmplare la TV, o sărmană femeie care plângea asupra cadavrului soţului său ce tocmai fusese ucis.
Trebuie să vă spun fraţilor, că prin tot ce se prezintă în general la TV, satana ne obişnuieşte cu suferinţa altora în aşa fel încât să gândim că problema e a altora şi nu ne priveşte. Ei bine, Domnul mi-a arătat cât de rău Îi face faptul că jurnaliştii se preocupă numai ca ştirea să impresioneze, dar fără a se interesa cu adevărat de durerea persoanei în cauză. În acea seară, persoana îndurerată era chiar din localitatea Veandillo, Tulima, unde mă născusem. Şi pe moment am fost impresionată, am simţit chiar o durere pentru acea femeie…Dar imediat a început partea care mă interesa la TV despre diete, modă, horoscop, etc, şi nu m-am gândit de loc la ea!
Domnul ar fi vrut ca eu să fiu aceea care să o ajut pe femeia respectivă şi aş fi avut şi posibilitatea să o fac. Era suficient să merg la preotul care stătea vizavi de casa mea şi care avea o casă de primire la Bogota; el ar fi ajutat-o pe femeia aceia şi pe copiii ei. Acela era unul dintre momentele în care puteam folosi talentele date de Domnul, ajutând familia aceea. Dar eu fusesem mai preocupată de modă şi de ce vedeam la televizor. Acum Domnul mă făcea să simt toată durerea femeii şi a copiilor săi…(Plânge)
Ştiţi, primul lucru de care vom da cont Lui Dumnezeu, chiar înainte de păcate, sunt omisiunile! Sunt foarte grave! Nu vă imaginaţi cât de grave! Într-o zi veţi vedea, aşa cum le-am văzut şi eu. Aceste păcate Îl fac să plângă pe Dumnezeu. Da, Dumnezeu plânge văzând că fiii Săi suferă în mijlocul indiferenţei noastre, a lipsei noastre de compasiune. Domnul ne va arăta tuturor, consecinţele păcatului nostru de indiferenţă în faţa suferinţei altora. E atâta durere în lume şi noi nu facem nimic.
Pe scurt, acea femeie, văzându-se persecutată (au vrut s-o ucidă şi pe ea) s-a adresat preotului din satul ei care i-a dat ceva bani şi o scrisoare de recomandare, sfătuind-o să fugă la Bogota. Acolo s-a prezentat în mai multe locuri unde o trimisese parohul dar nimeni nu a primit-o. Ştiţi ce s-a ales de acea sărmană femeie? A încăput pe mâinile unora care au folosit-o în prostituţie! (continuă să plângă)
Domnul mi-a mai acordat o posibilitate să o ajut când am revăzut-o după mulţi ani. Într-o zi a trebuit să merg în centru, în acel cartier unde se vede mai bine mizeria şi sărăcia…Nu-mi plăcea să merg acolo pentru că eu mă credeam superioară şi nu vroiam să văd aşa ceva. Dar în acea zi trebuia să merg acolo şi la un colţ de stradă, fiul meu m-a întrebat: “Mamă, dar de ce e îmbrăcată aşa doamna aceea şi de ce poartă fusta aşa de scurtă?” Am răspuns: “Nu te uita la ea fiul meu, acestea sunt femei uşoare care îşi vând trupul pentru bani, pentru plăcere: sunt prostituate, sunt infame”. Aşa am vorbit, clasificând fără milă o soră, căzută în acea condiţie din indiferenţa unui popor şi în plus mi-am mai înveninat şi băiatul…Domnul îmi spuse: “Indiferenţii sunt cei căldicei şi eu îi vomit! Nu vor intra niciodată în Cer! Indiferentul e cel ce trece prin lume şi nu-l interesează nimic în afară propiilor interese! Moartea ta spirituală a început încă de când nu-ţi păsa de ce se întâmplă fraţilor tăi. Când te gândeai numai la bunăstarea ta!”