Când Domnul m-a făcut să mă întorc, rinichii mei nu funcţionau şi nu-mi făceau dializă pentru că nu mai era cazul din moment ce tot aveam să mor... Dar dintr-o dată, au început să funcţioneze; la fel şi plămânii, ba chiar şi inima a început să bată cu putere. Vă imaginaţi stupoarea medicilor: nici nu mai aveam nevoie de aparate!
A început recuperarea mea fizică... După o lună medicii mi-au spus: „Gloria, Dumnezeu face o minune cu dumneata, pentru că deja ţi-a crescut o piele fină pe toate rănile...Dar cu picioarele nu mai putem face nimic, trebuie să le amputăm!”
M-au adus la etajul 7 unde trebuie să rămân pentru intervenţie. Acolo era o doamnă care avea picioarele amputate, dar care trebuiau amputate din nou, mai de sus... Văzând-o, m-am gândit că nici tot aurul din lume nu poate valora cât acea minune care erau picioarele. Niciodată nu-i mulţumisem Domnului, deşi avusesem două picioare frumoase şi sănătoase...Acum, uitându-mă la picioarele mele negre şi arse, fu prima oară când i-am mulţumit Domnului pentru că le mai aveam încă: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru picioarele mele şi Te rog să-mi dai Harul de a mi le lăsa pentru ca să pot merge. Te rog, Doamne, lasă-mi picioarele!”...
Imediat am început să le simt şi de vineri până luni, când au venit medicii, s-au schimbat la culoare: erau roz şi circulaţia se reluase. Uluiţi, mă pipăiau şi nu voiau să creadă. Le-am spus: „Domnilor doctori, picioarele mă dor foarte tare, dar cred că nu există pe lume persoană mai fericită decât mine simţind această durere!”
Medicul de la etajul 7 mi-a spus că niciodată, în timpul serviciului său de 38 de ani, nu văzuse un caz similar.
Celelalte două miracole pe care mi le-a făcut Domnul au fost sânul şi ovarele. Medicul îmi spusese că nu voi mai putea avea copii. Într-un fel, am fost mulţumită gândind că Domnul îmi dăduse un mijloc natural pentru a nu mai rămâne însărcinată. Dar după un an şi jumătate am văzut că sânul meu începea să crească, să se umfle şi să se formeze din nou. Am rămas încântată, iar când m-am dus la medic, am aflat că aşteptam un bebeluş... Iar cu acest sân am alăptat-o pe fiica mea!!!
La Dumnezeu nimic nu este imposibil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: