La această poruncă îmi spuneam plină de mândrie că în sfârşit voi trece cu bine pentru că niciodată nu avusesem un amant, fusesem întotdeauna fidelă! De fapt, după căsătorie, nici măcar un sărut nu mai dădusem altcuiva decât soţului meu. Dar Domnul îmi arătă că îmi expuneam prea mult trupul, când mergeam cu sânul pe jumătate descoperit, cu fustele crăpate ostentativ sau cu pantaloni cu talie joasă şi lipiţi de trup, cu podoabele pe care le foloseam...Eu credeam că bărbaţii care mă priveau mă admirau pur şi simplu, dar Domnul îmi arăta că ei păcătuiau cu mine: pentru că nu era vorba de admiraţie, cum credeam, ci de o provocare şi ei păcătuiau din cauza mea. Aşadar comisesem adulterul pentru că îmi expusesem trupul. Nu înţelegeam sensibilitatea masculină. Credeam că ei, privindu-mă vor zice: „Ce corp frumos!” În schimb, ei păcătuiau din vina mea. Niciodată n-am fost infidelă pentru că m-aş fi aruncat în braţele altui bărbat, dar era ca şi cum aş fi fost o prostituată în spirit.
Pe de altă parte mă gândeam la răzbunare dacă soţul meu mi-ar fi fost infidel şi sfătuiam şi pe alte femei să o facă, dacă soţul le-ar fi trădat. „Nu fi proastă! Răzbună-te, nu ierta! Fă-te apreciată! De aceea noi femeile suntem atât de supuse bărbaţilor şi călcate în picioare...” Cu acest fel de sfaturi reuşisem să determin separarea unei prietene de soţul ei pe care-l surprinsese la birou sărutând secretara. Noi, cu sfaturile noastre, nu i-am lăsat să se împace, deşi el îşi ceruse iertare cu adevărat căit. Şi ea voia să-l ierte pentru că-l iubea, dar noi am pus paie pe foc. Înţelgeţi?? Când dăm astfel de sfaturi, la mijloc este adulterul.
Iisus mi-a arătat şi am văzut bine că păcatele trupeşti sunt îngrozitoare pentru că persoana se condamnă, chiar dacă lumea zice că totul e bine!
După ce m-am măritat, am avut un singur bărbat în viaţa mea, pe soţul meu; dar păcatele le poţi face şi cu gândul, cu vorbele, cu modul cum te îmbraci sau te porţi. Şi toate au consecinţe funeste nu numai pentru tine ci şi asupra urmaşilor tăi. A fost cu adevărat trist să văd cum păcatele şi adulterul tatălui meu a făcut atâta rău familiei mele. Eu devenisem o persoană susceptibilă, plină de resentimente, iar fraţii mei au devenit copii fidele ale tatălui meu. Credeţi că sunt fericiţi simţindu-se foarte virili? Sunt afemeiaţi, băutori, şi nu-şi dau seama de răul pe care îl fac propriilor copii. Pentru aceasta plângea şi suferea tatăl meu în Purgator, văzând consecinţele păcatelor sale şi exemplul rău pe care îl dăduse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: