Să vă explic care e conflictul între știință și religie… Profesorul ateu făcu o pauză și apoi îi ceru unuia dintre noii săi studenți, să se ridice în picioare.
Ești creștin, nu-i așa, fiule? Da, domnule, spuse studentul.
Deci crezi în Dumnezeu? Cu siguranță.
Dumnezeu e bun? Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice? Da.
Tu ești bun sau rău? Biblia spune că sunt rău. Profesorul zâmbi mulțumit.
Aha! Biblia! Se gândi puțin apoi îi spuse:
Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă și tu o poți vindeca. Poți face asta. Ai vrea să o ajuți? Ai încerca?
Da, domnule. Aș încerca. Deci ești bun. N-aș spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuți o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu răspunse, așa că profesorul continuă.
El nu ajută, nu-i așa? Fratele meu era creștin și a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus e bun? Poți răspunde la asta?
Studentul tăcu.
Nu poți răspunde, nu-i așa? Profesorul luă o înghițitură de apă, din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze.
Hai să o luăm de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun? Pai…, da, spuse studentul.
Satana e bun? Studentul nu ezită la această întrebare și spuse: Nu.
De unde vine Satana? Studentul ezită, dar spuse: De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i așa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume? Da, domnule.
Răul e peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? Da.
Deci cine a creat răul? Profesorul a continuat. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și răul. Din moment ce răul există și conform principiului că ceea ce facem definește ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău. Din nou, studentul nu răspunse.
Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?
Studentul se simți jenat și răspunse: Da. Deci cine le-a creat?
Studentul iarăși nu răspunse, așa că profesorul repetă întrebarea.
Cine le-a creat? Niciun răspuns. Deodată, profesorul începu să se plimbe în fața clasei. Studenții erau uimiți.
Spune-mi, continuă el, adresându-se altui student.
Crezi în Isus Cristos, fiule? Vocea studentului îl trădă și cedă nervos: Da, domnule profesor, cred.
Bătrânul se opri din mărșăluit. Știința spune că ai 5 simțuri pe care le folosești pentru a identifica și observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus? Nu, domnule. Nu L-am văzut.
Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău? Nu, domnule, nu L-am auzit.
L-ai simțit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experiență senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu? Nu, domnule, mă tem că nu. Și totuși crezi în el? Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule? Nimic, răspunse studentul. Eu am doar credința mea.
Da, credința, repetă profesorul. Asta e problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credința.
Studentul rămase tăcut pentru o clipă, înainte de a pune și el o întrebare.
Domnule profesor, există căldura? Da. Există și frigul? Da, fiule, există și frigul. Nu, domnule, nu există.
Profesorul își întoarse fața către student, vizibil interesat. Clasa deveni brusc foarte tăcută și studentul începu să explice.
Poate există multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge până la (absolute zero, 0 Kelvin, which is -273.15°C/-459.67°F) - 273 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai jos de atât. Nu există frigul – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -273 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, și căldura e cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-273 C), înseamnă absența totală a căldurii.
Vedeți, domnule, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unități termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, domnule, ci doar absența ei.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva căzu un stilou și sună ca o lovitură de ciocan.
Dar întunericul, domnule profesor? Există întunericul?
Da, răspunse profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?
Din nou răspuns greșit, domnule. Întunericul nu e ceva; este absența a ceva. Poate exista lumina scăzută, lumina normală, lumina strălucitoare, lumina intermitentă, dar dacă nu există lumina constantă, atunci nu există nimic, iar acest nimic se numește întuneric, nu-i așa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie și mai întunecat, nu-i așa?
Profesorul începu să-i zâmbească studentului din fața sa.
Acesta va fi un semestru bun. Ce vrei să demonstrezi, tinere?
Da, domnule profesor. Vreau să spun că premisele dumneavoastră filosofice sunt greșite de la bun început și de aceea concluzia TREBUIE să fie și ea greșită.
De data asta, profesorul nu-și putu ascunde surprinderea. Greșite? Poți explica în ce fel?
Lucrați cu premisa dualității, explică studentul… Susțineți că există viața și apoi că există moarte; un Dumnezeu bun și un Dumnezeu rău. Considerați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Domnule, știința nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Folosește electricitatea și magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înțeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanțial. Moartea nu e opusul vieții, ci doar absența ei. Acum spuneți-mi, domnule profesor, le predați studenților teoria că ei au evoluat din maimuță?
Dacă te referi la procesul evoluției naturale, tinere, da, evident că da.
Ați observat vreodată evoluția cu proprii ochi, domnule?
Profesorul începu să dea din cap, încă zâmbind, când își dădu seama încotro se îndreaptă argumentul. Un semestru foarte bun, într-adevăr. Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluției în desfășurare și nimeni nu poate demonstra că el are loc, dumneavoastră, nu predați studenților ceea ce credeți, nu? Acum ce sunteți, om de știință sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tăcu până când emoția se mai stinse.
Ca să continuăm demonstrația pe care o făceați adineaori celuilalt student, permiteți-mi să vă dau un exemplu, ca să înțelegeți la ce mă refer.
Studentul se uită în jurul său, în clasă.
E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului? Clasa izbucnește în râs. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simțit, l-a atins sau l-a mirosit?
Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile și conform protocolului demonstrabil, știința spune – cu tot respectul, domnule – că nu aveți creier. Dacă știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere în cursurile dumneavoastră, domnule?
Clasa era cufundată în tăcere. Profesorul se holbă la student, cu o față impenetrabilă. În fine, după un interval ce păru o veșnicie, bătrânul răspunse.
Presupun că va trebui să crezi, pur și simplu…
Deci, acceptați că există credința și, de fapt, credința există împreună cu viața, continuă studentul. Acum, domnule, există răul?
Nesigur, profesorul răspunse: sigur că există. Îl vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului față de om. Se vede în nenumăratele crime și violențe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.
La asta, studentul a replicat: Răul nu există, domnule, sau cel puțin nu există în sine. Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldura sau ca întunericul care apare când nu există lumina.
Profesorul s-a așezat și nu a mai zis nimic.
PS: Studentul era Albert Einstein.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: