La 14 ani prietena mea Estela rămase însărcinată. Am întrebat-o: „Ce ai făcut? Nu ai luat pilula?” „Ba da, mi-a răspuns, dar n-a funcţionat!” „Şi acum, ce o să faci? Cine e tatăl?” Mi-a răspuns că nu ştia...
În luna iunie a plecat în vacanţă cu mama. Când s-a întors, am rămas surprinsă: nu se vedea nici urmă de sarcină, iar ea părea un cadavru! Era foarte palidă şi din acea tânără fată extrovertită, care ne făcea să ne distrăm din orice, nu mai rămăsese nimic. Nu mai era aceeaşi!
Ştiţi, nici uneia dintre noi nu-i plăcea să meargă la Liturghie, dar pentru că şcoala noastră era condusă de călugăriţe, trebuia să mergem cu ele. Era un preot bătrân care vorbea rar şi aceste Liturghii ni se păreau fără sfârşit. Rămâneam în spate şi ne jucam, râdeam, fără să dăm cea mai mică atenţie celebrării. Estela ne făcea mereu să râdem. Dar într-o zi a venit un preot nou, foarte tânăr şi drăguţ. Am comentat că un asemenea tânăr era păcat să fie preot şi ne-am înţeles să vedem cine dintre noi îl va cuceri. Surorile se duceau mai întâi la Împărtăşanie. După ele hop şi noi, fără să fim spovedite, făcând ochi dulci preotului! Vedeţi la ce lucruri diabolice ne îndemna cel rău? Iar noi le consideram simple glume...
Ei bine, când Estela s-a întors din vacanţă, nu mai era aceeaşi: nu mai glumea, nu ne mai făcea să râdem. Avea privirea stinsă, tristă, foarte tristă. Vedeţi unde duce păcatul? Şi acum o mamă infirmă din punct de vedere spiritual, în loc să-şi ferească fiica de o viaţă dezordonată, o ia de mână şi o duce la avort?! Iată ce face diavolul când îi deschidem uşa cu păcatul şi nu-l spălăm la spovadă!
Când am întrebat-o pe Estela dacă nu suferise, dacă nu era tristă, mi-a răspuns ironic că n-ar avea de ce să fie tristă din moment ce fusese eliberată de acea problemă... Dar era o minciună, pentru că niciodată nu a mai fost aceeaşi. Puţin după aceea a intrat în depresie. Apoi a început să ia droguri, şi bineînţeles că mi-a oferit şi mie. Mi-ar fi plăcut să încerc, pentru că zicea că drogul te face să te simţi foarte bine, dar n-am putut! Mă gândeam cu groază că mama mea, care avea un miros foarte fin, m-ar fi descoperit şi m-ar fi ucis! Deci n-am încercat. Domnul îmi arăta acum că nu de frica mamei nu încercasem, ci datorită Harului Lui Dumnezeu, pentru că aveam o mamă care se ruga şi rugăciunea ei cu Rozariul mă susţinea, mă împiedica să cad atât de jos. Prietenele mele au rămas dezgustate de refuzul meu dar eu nu puteam...nu puteam!...Acesta a fost unul dintre multele Haruri primite prin meritul unei mame pline de Dumnezeu, care se ruga pentru mine şi care trăia cu Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: