marți, 23 martie 2010

Satana şi strategia sa


Cine a văzut filmul Patimile Lui Hristos, îşi va aminti că în timp ce Iisus era biciuit se vedea un demon cu un copil mic (şi el un diavol), care priveşte zâmbind la Iisus. Ei bine, să ştiţi că astăzi nu mai e un bebeluş ci un geniu malefic, enorm şi pervers, care ţine în sclavie multă lume cu plăcerile trupului, cu vrăjitorii, cu teologii greşite, ca de exemplu cu cea care afirmă că diavolul nu există. Imaginţi-vă viclenia satanei care îşi neagă propria existenţă! Ne face să credem că nu există, ca să poată acţiona netulburat. Da, conduce instruirea oamenilor pentru a-i face să creadă că nu există şi astfel să-i ducă la distrugere. Găseşte modalităţi de a-i zăpăci până şi pe cei care cred în Dumnezeu; de exemplu, când sunt apariţii adevărate, el îi face pe oameni să creadă că sunt false.
Zăpăceşte poporul în mii şi mii de feluri, profitând de latura slabă a fiecăruia. Mulţi catolici, care se cred credincioşi şi practicanţi, merg la Liturghie, dar şi la vrăjitori, pentru că cel rău îi face să creadă că nu e nimic rău, că toţi mergem în Cer, pentru că nu folosim vrăjitoria ca să facem rău cuiva... Diavolul conduce, foloseşte şi dirijează totul cu o strategie foarte bine pregătită. Să ştiţi deci, că atunci când folosim magia, vrăjitoria, nu contează în ce scop, diavolul ne pune pecetea sa. Când mergem la vreun mag, la o vrăjitoare, la o ghicitoare în cărţi sau în cafea, la un astrolog sau la cei care invocă spiritele, în toate aceste locuri satana ne pune pecetea sa, sigiliul său.
Eu am intrat într-un asemenea loc cu o prietenă care m-a dus la un vrăjitor ca să-mi ghicească viitorul: acolo am fost marcată de bestie. Cel rău mi-a pus pecetea sa. Şi începând din acea zi, am început să am tot felul de supărări: nelinişte, coşmaruri, frică şi chiar dorinţa de a mă sinucide! Nu înţelegeam de ce. Plâneam şi mă simţeam nefericită, nu mai aveam linişte. Mă rugam, dar simţeam pe Domnul departe de mine, nu mai puteam ajunge la acea apropiere pe care o simţisem în copilărie. Şi îmi era tot mai greu să mă rog... Deschisesem uşa bestiei şi cel rău intrase cu toată forţa în viaţa mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta: