Mi-ar plăcea să găsesc cuvintele potrivite ca să vă descriu Cartea Vieţii pe care mi-a arătat-o Domnul: e minunată! Vedem toată viaţa, acţiunile noastre şi consecinţele lor, bune sau rele cum au fost ele, asupra noastră şi asupra altora. Înţelegem gândurile şi sentimentele noastre, şi pe cele ale altora. Totul ca într-un film ce începe din momentul fecundării, când suntem luaţi de mână de Domnul şi ne arată toată existenţa noastră. La început sufletul nostru e plin de o Lumină încântătoare, e plin de Iubirea Lui Dumnezeu...O iubire impresionantă. Nu ştiu dacă aţi observat vreo dată cum adesea noii născuţi bolborosesc ceva, râd singuri, scot diferite sunete. Ştiţi, ei vorbesc atunci cu Dumnezeu. Da, pentru că sunt cufundaţi în Duhul Sfânt. Şi noi suntem cufundaţi, dar diferenţa este că ei, în puritatea lor, ştiu să profite de Dumnezeu şi de Prezenţa Sa.
Nu vă puteţi imagina cât de minunat a fost să văd momentul în care Dumnezeu mi-a creat sufletul în pântecele mamei mele. Sufletul meu era purtat de Mâna Lui Dumnezeu Tatăl! Am descoprit un Dumnezeu Tatăl atât de Frumos, Minunat, Tânăr, Grijuliu şi Afectuos, care avea grijă de mine 24 ore din 24. Care mă iubesa, mă ocrotea şi mereu venea să mă caute când mă îndepărtam de El, cu infinită răbdare...Eu vedeam numai pedeapsa, iar El era numai Iubire...pentru că El nu privea numai la trup, şi vedeam cum mă îndepărtam de mântuire.
Ştiţi, mama mea era măritată de 7 ani şi încă nu avea copii. În acele momente era foarte chinuită de infidelităţile tatălui meu. De aceea era foarte preocupată şi îndurerată când a aflat că era însărcinată. Plângea mereu şi toate acestea au avut o influenţă negativă asupra mea, am fost marcată interior, încât nu m-am simţit niciodată iubită de mama mea. Şi totuşi ea fusese atât de afectuoasă, atât de bună cu mine! Îmi dădea mereu dovezi de afecţiune, dar eu credeam că nu mă iubeşte şi am trăit mereu cu acest complex.
Pentru aceasta, numai Sfintele Sacramente sunt Harul Lui Dumnezeu care ne vindecă.
Când am fost botezată, să vedeţi ce sărbătoare a fost în Cer! Pentru că în acel moment o mică creatură primeşte pe frunte Sigiliul, Sigiliu de fiu al Lui Dumnezeu, de apartenenţă la Iisus Hristos.
Dar am văzut în Cartea Vieţii, că încă de mică, asupra mea s-au imprimat consecinţele păcatelor făcute de tatăl meu, minciunile sale, infidelitatea, băutura, suferinţa pe care o producea mamei. Toate acestea m-au însemnat şi au fost cauza sentimentelor negative care puneau stăpânire pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: