joi, 26 august 2010

Religiile si Purgatoriul

Interviu catre Maria Simma

Ai fost vizitată de musulmani si evrei?


Da, şi sunt în totdeauna bucuroşi cand vin pe la mine, căci acum înţeleg lucrurile mult mai bine, decât atunci când trăiau. Să ne amintim că, pentru faptul că aparţinem de Biserica Catolică, avem posibilitatea să facem maximul, pentru a câştiga Raiul. Cei care au trăit o viaţă diferită, dacă trăiesc această credinţă conştiincios, vor putea şi ei, evident, să se sfinţească.

Fiecare creştin ar trebui să ştie, că se pot găsi mulţi sfinţi şi în afara Bisericilor noastre creştine. Despre unul dintre aceştia, a vorbit Fecioara Maria, recent, cu una dintre vizionare. Când vizionara a întrebat-o, cine este persoana cea mai sfântă din orăşelul în care trăia, Preacurata i-a răspuns că era o femeie musulmană.

Exista religii care nu sunt pozitive pentru suflet?

Există multe religii şi desigur, câteva nu sunt religii bune. Astăzi, îndrăznesc să se numească religii şi întâlnirile celor care practică magia, secte care exercită forme de stăpânire. În particular, acestea din urmă, fără reţinere, se consideră creştine, ca şi acei sărmani, care au murit recent în Statele Unite, arşi pe rug, după o luptă cu poliţia. Indivizi, ca şi leader-ul lor, sunt tot mai mulţi. Oameni însetaţi de putere, cu puternice capacităţi de a stăpâni şi de foarte multe ori posedaţi.

Creştinii ortodocşi şi protestanţii sunt cei mai apropiaţi de catolici. Ei cred în Dumnezeu şi în cele Zece Porunci. Şi totuşi, protestanţii nu cred în Fecioara Maria, cel puţin oficial, chiar dacă cunosc mulţi care se roagă Rozariul.

La o parte sunt cei care îl slujesc pe diavolul.

Problema este, cât adevăr este în fiecare religie! Şi pentru că Dumnezeu măsoară cât de plin este paharul şi nu cât de gol, orice comunitate care recunoaşte şi cinsteşte pe Dumnezeu Bun , Salvator şi Eliberator, este bună şi în ochii lui Dumnezeu.

A devemi sfinţi înaintea lui Dumnezeu, este desigur mai dificil, pentru cine este catolic. Aceasta din cauza faptului că are la dispoziţie, adevărul maxim, chiar dac astăzi, Biserica trece printr-o stare dureroasă.

Deci creştinul catolic este considerat responsabilul major, pentru a aduce la Isus pe alţii şi capabil să facă mai mulţi pentru ceilalţi, cu rugăciunea şi tăcerea, tocmai pentru că a primit mai mult ajutor decât ceilalţi. Cine a primit mult, mult i se va cere (Lc 12,48).

Exista în Rai vreun suflet, care nu a intrat niciodat în nici o Biserică, când trăia?

Desigur! Dacă un om trăieşte cu o conştiinţă curată, căutând întotdeauna să iubească şi să ajute pe aproapele său, va fi cu Dumnezeu în Rai. Dumnezeu iubeşte şi binecuvântează pe cei care nu au avut niciodată posibilitatea să-L cunoască în timpul vieţii lor, dar care, au iubit şi au apărat viaţa, darul cel mai mare pe care Dumnezei ni l-a dat.

Ce ar trebui să facă pentru sufletele din Purgatoriu, cei care împărtăşesc alte credinţe şi care nu cunosc, deci, rugăciunile pe care ni le-ai indicat?

Nu este problema să înveţi pe de rost rugăciuni recunoscute de Bserica Catolică, este ceva ce aparţine de inimă. Ar trebui să-şi întărească iubirea lor pentru ei. Şi numai rostind Tatăl nostru şi Bucură-te Marie, va fi de mare ajutor pentru cei dragi ai lor, care se află în Purgatoriu, şi apoi vor primi mult ajutor din partea lor.

Să ne amintim că singura rugăciune lăsată nouă de Isus este Tatăl nostru. Cuprinde tot ceea ce iubirea lui Dumnezeu ne cere să facem.

Şi totuşi, pe cât de scurtă şi simplă este ea, câţi oameni din lume, împlinesc ceea ce cere? Puţin câte puţin, vor putea folosi şi alte rugăciuni. Ele rămân ca o susţinere, pentru ceea ce ar trebui să izvorască din inima noastră pentru fraţii, prietenii şi rudele noastre răposate.

Repet, TOTUL nu ţine de cerebral, ci de inimă. Iubirea vine din inimă, nu din cap. Puţina inteligenţă nu a ucis pe nimeni, niciodată, dar puţina iubire ucide în fiecare clipă, din zi în noapte. Viaţa nu se sfinţeşte, vindecările nu apar, dacă nu avem iubire. Creierul nu serveşte.

Vindecările care au loc în timpul Liturghiilor de rit catolic, în egală măsură au loc şi în timpul Liturghiilor altor Confesiuni?

Va depinde, în mod categoric de credinţa celui care participă la prezenţa reală a lui Isus, în Ostia Consacrată. Pentru unii, preyenţa sa este numai simbolică. Dacă au loc vindecări chiar şi atunci când prezenţa lu Isus este considerată doar simbolică, acele vindecări, pot fi considerate imitaţii şi nu vor dura.diavolul nu încetează niciodată să ne creeze confuzie şi să ne depărteze de Isus real, al nostru.

Sunt alte Confesiuni, în care forma liturgică s-a restrâns atât de mult, încât unii consideră Împărtăşirea cu Isus, orice frântură de pâine, de orice compoziţie. Pot avea loc vindecări şi în acest context şi este adevărat foarte important, ca Liturghia să rămână aceeaşi, ca cea de rit romano-catolic?

Este important. Cred că forma liturgică trebuie să fie cea a Bisericii Catolice, dar sunt sigură de nemăsurata iubire a lui Isus. De aceea nu aş îndrăzni niciodată, să pun la îndoială vindecările care apar ăn alte forme de Împărtăşire. Oricum, Liturghia de rit catolic, când este trăiză cu inima şi în profunzime, este cea mai echilibrată şi mai vindecătoare pentru suflet, minte şi trup.

Acele Suflete din Purgatoriu, care în viaţă nu au fost creştine, ţi-au vorbit vreodată despre Papa?

Da. Mi-au spus că acum îl recunosc pe Sfântul Părinte, ca fiind Capul spiritual suprem al întregii omeniri.

Ateii ţi-au spus acest lucru?

Da. Sufletele oamenilor care nu au crezut, când trăiau pe pământ, mi-au spus acelaşi lucru.

Ce se întâmplă atunci când cineva evine membru al unei secte sau cult?

Depinde mult de ce a ajuns acolo şi cum. Dacă s-a născut într-o familie, în care acest lucru era deja acceptat şi consolidat, el va fi judecat cu blândeţe. Nu a fost o alegere a sa şi nu cunoştea realitatea. Dacă este un catolic sau un creştin al unei Confesiuni şi a ales în mod conştient acea cale, va plăti mult.acel om va trebui să se întoarcă la adevărata sa Confesiune, înainte de a muri, pentru a se elibera total.

I-am auzit pe mulţi din generaţia mea, între care şi câţiva medici, folosind expresia „patologie catolică”. Ce poţi să îmi spui în acest sens?

O, cât mă face să mă întristez şi mă nelinişteşte această expresie! Când aceasta se întâmplă, nu poat fi decât opera diavolului. Când nu se învaţă să se iubească cu Iubirea Divină şi părinţii, preoţii şi profesorii ştiu numai să lovească şi să învinovăţească, pot produce în tineri, boli spirituale. Isus nu acuză niciodată, niciodată, NICIODATĂ pe nimeni, căci cunoaşte condiţia umană mai bine decât noi.

Este diavolul cel care foloseşte lovituri, pentru a ne înşela. Răzbunările au îndepărtat pe mulţi din Biserică.Fecioara Maria ne spune în mod repetat, să ne rugăm pentru cei care nu au cunoscut dragostea lui Dumnezeu, şi deci s-au îndepărtat. Cine a provocat aceasta în copiii săi, va avea o răspundere mare în faţa Tribunalului lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, Domnul va avea o particulară milă faţă de victimă, căci ştie de unde şi de la cine au provenit acele lovituri.

joi, 5 august 2010

A murit, dar s-a intors...

Marturia unei femei (Gloria Polo)

Ceea ce vreau să vă povestesc, mi s-a întâmplat în ziua de 5 mai 1995 la Universitatea Naţională din Bogota, începând cu orele 16:30.
Sunt dentistă. Împreună cu vărul meu de 23 de ani, şi el tot dentist, studiam pentru examenul de specializare. În acea zi de vineri, în jurul orei 16:30, mergeam împreună cu soţul meu, spre Facultatea de Stomatologie pentru a căuta câteva cărţi de care aveam nevoie. Soţul meu, având o pelerină de ploaie, mergea pe lângă zidul Bibliotecii Generale, iar vărul meu şi cu mine ne adăposteam sub o umbrelă şi ne amuzam sărind peste băltoace. La un moment dat ne-a lovit un fulger care ne-a lăsat carbonizati.
Vărul meu a murit pe loc; fulgerul a intrat arzându-l complet pe dinăuntru, dar lăsându-l intact la exterior. El a făcut un stop cardiac şi nu a răspuns la tentativele de reanimare făcute de medici. Deşi tânăr, era un băiat foarte credincios şi avea o mare devoţiune pentru Pruncuşorul Iisus.
Cât despre mine fulgerul mi-a intrat prin braţ, arzând în mod înspăimântător tot trupul atât pe afară, cât şi pe dinăuntru; practic, mi-a dispărut carnea, până şi sânii, mai ales cel stâng, în locul căruia a rămas o gaură. Mi-a ars carnea de pe coaste, de pe burtă, de pe pulpe, mi-a carbonizat ficatul, mi-a ars grav rinichii, plămânii, ovarele... şi a ieşit prin piciorul drept.
Am rămas în stop cardiac, practic fără viaţă, cu trupul tresăltând din cauza electricităţii încă prezentă în acel loc.

Pentru cine doreste continuarea o voi trimite pe mail pentru cei interesati, adresa mea e universalyes@gmail.com