Dar de câte ori nu ucidem în mod spiritual?! Câţi dintre noi nu se preocupă pentru ca proprii fii să aibă cu ce să se îmbrace, să mănânce bine, să poată studia?...Iar dacă se îmbolnăvesc, aleargă imediat la medic...Dar câţi dintre noi nu-i ucidem în mod spiritual pe copiii noştri? Mulţi sunt trişti, sau mânioşi, pentru că nu au alături un tată sau o mamă, nu au iubirea părinţilor. Imaginaţi-vă o femeie care, de exemplu, se duce la Biserică şi spune: „Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru că mi-ai dat copii atât de buni care, de când m-a părăsit soţul meu, îl urăsc şi mă iubesc numai pe mine...” Ştiţi ce a făcut aceasta mamă? Şi-a ucis spiritual copiii...Pentru că a urî înseamnă a ucide. De câte ori nu-i înveninăm pe copiii noştri! Ori Dumnezeu nu permite aşa ceva.
Iisus îmi arăta acum că fusesem o asasină înspăimântătoare, pentru că nu numai păcătuisem avortând, dar am şi finanţat multe avorturi. Iată puterea pe care mi-o dăduseră banii! M-au făcut complice! Spuneam că femeia are dreptul să hotărască dacă să rămână însărcinată sau nu! Priveam în Cartea Vieţii mele şi cât mă îndurerau acum cele făcute...Când aveam veninul în noi, nu puteam da celorlalţi nimic bun şi toţi cei care se apropie de noi sunt traşi în prăpastie...Unele fete dintre rudele mele frecventau casa mea. Fiind cea care aveam bani, le invitam, le vorbeam despre modă, despre dragoste şi le dădeam sfaturi cum să-şi pună în evidenţă trupul pentru a fi cât mai atrăgătoare.
Vedeţi cum le prostituam de mici! Acesta a fost un alt pericol oribil, după avort. Le prostituam pentru că le dădeam astfel de sfaturi: „ Nu fiţi proaste, fetelor, nu ascultaţi de mamele voastre care vă vorbesc despre castitate şi virginitate: astea nu mai sunt la modă! Vorbesc de Biblie care e veche de 2000 de ani! Şi apoi aceşti preoţi, care nu vor să se pună la zi, vă vorbesc de ce zice Papa, care nici el nu mai e la modă...” Vă daţi seama ce venin le transmiteam acelor copile? Le spuneam că pot să dispună de trupul lor, numai să fie atente să nu rămână însărcinate...Iar când una dintre ele, având doar 14 ani, a venit la mine plângând pentru că a rămas gravidă, în loc să-i vorbesc despre Iisus şi să o ajut, i-am dat bani să avorteze. Desigur, într-un loc adecvat, de lux, ca să nu rămână compromisă fizic, dar a rămas compromisă spiritual pentru toată viaţa...
Mai finanţasem şi alte avorturi, iar acum aveam tupeul să spun că nu omorâsem, că eram bună, eram catolică şi nu era drept să stau în acel loc îngrozitor! În plus, uram şi dispreţuiam persoanele care îmi erau antipatice, vorbeam rău despre ele. Eram falsă, ipocrită şi asasină. Pentru că nu numai cu armele se ucide o persoană. Urând, calomniind, luând în râs, făcând rău, şi aşa poţi să ucizi o persoană...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: