Începuturi dificile
Faptul ca o tânără să poată influenţa benefic, din exterior, viaţa unei comunităţi, este, poate, de genul «jamais vu»! Mai mult, contestată în multe feluri, să poată intra chiar în acea comunitate cu acordul tuturor, iată ceva pentru care raţiunea nu este de ajuns pentru a explica!
Toate acestea, împreună cu harurile extraordinare cu care este înzestrată, nu-i uşurează faptul de a fi doar o simplă novice, astfel că începuturile Yvonnei-Aimée în viaţa religioasă nu sunt uşoare. Ea se sufocă în acest univers atât de strâmt în comparaţie cu distanţele pe care le parcurgea prin Paris sau în alte părţi. Ea se simte ca o pasăre în colivie şi trebuie să lupte contra unei tentaţii puternice de a lua trenul spre Paris.
Totuşi, chiar dacă parcurge perioade dificile, ea nu mai pune în discuţie vocaţia nici o clipă. “Totul îmi vorbeşte despre iubire. Eu ştiu că El rămâne în mine şi eu rămân în El”. Ea îmbracă haina monahală în septembrie 1927 şi primeşte numele de Sora Marie Yvonne-Aimée a lui Isus: “Cât de fericită eram”!
Necazurile cu sănătatea continuă şi cade grav bolnavă. Se crede chiar că moartea ei este iminentă, ceea ce implică decizia de a înştiinţa întreaga comunitate despre favorurile primite de la Domnul Nostru.
Totuşi, dincolo de orice speranţă omenească, Yvonne se reface, graţie intervenţiei Sfintei Fecioare. Exista teama ca în acel moment să apară o exaltare în cadrul comunităţii; aceasta însă nu se produce.
Patruzeci de surori respectând discreţia cerută în mod special asupra vieţii Yvonnei, atât în relaţie cu lumea din afară, cât şi între ele, iată o constatare inexplicabilă dacă ţinem seama de dimensiunea pur umană a lucrurilor!
Noua novice este foarte îndrăgită; una dintre augustiniene spune că ea încurajează “doar prin simpla prezenţă”. Este rândul surorilor să profite de râsetele ei, ca şi de această bunătate şi dulceaţă care frapaseră deja în afara mănăstirii.
În timpul noviciatului său[1], ea se străduieşte să facă totul cât mai bine, zi după zi. Totuşi să fii sub supravegherea surorii Ange Gardien, maestra de novice, care, deşi cu intenţii bune, era foarte atentă să urmeze litera legii, nu face ca lucrurile să fie mai uşoare. Sănătatea ei şubredă şi harurile nu mai sunt fără urmări. Câteva zile, nu ar mai trebui să umble, datorită procentului mare de albumină, respectiv până la trei grame cincizeci. Pe de alta parte, datoria o obliga uneori să facă rabat de la această regulă, şi anume atunci când era absentă, fiind plecată să caute ostiile profanate.
Ce e de făcut? Sora Madeleine, devenită superioară comunităţii, şi sora Ange Gardien, reprezentând autoritatea, doresc o viaţă obişnuită pentru tânăra lor colegă. Pe de altă parte, harurile speciale pe care ea le primeşte sunt benefice pentru toţi.
Pentru a răspunde dorinţelor superioarelor sale, Yvonne-Aimée îi cere Domnului să o elibereze de harurile excepţionale. Dorinţa i se îndeplineşte în bună parte, pentru un timp.
[1] Cf.”Yvonne-Aimée din Malestroit. Maestră de viaţă spirituală” Abatele Laurentin, ed O.E.I.L. Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: