În timpul acestei convalescenţe, Domnul Isus, însoţit uneori de Sfânta Fecioară, de care Yvonne se ataşază din ce în ce mai mult, continuă să o înveţe. El îi indică vointa sa într-o atmosferă de bunăvoinţă deosebită la Malestroit. Pentru vizitatori, care nu ştiu nimic din aceste fapte ieşite din comun, această bunăvoinţă de excepţie între surori sare în ochi şi calitatea acestui raport creşte. Roadele acceptării de către Yvonne a misiunii sale, oricât ar costa-o, sunt acelea că la Malestroit bunăvoinţa devine palpabilă.
Isus o face să înteleagă, mai ales, cum să nu-i judeci pe ceilalţi, “căci judecata noastră este înşelătoare, motivul care l-a determinat pe aproapele nostru să acţioneze ne este de obicei necunoscut, mai multă milostivire trece prin faptul de a nu pierde din vedere propriile noastre greşeli pentru a ne arăta generoşi ca şi Isus. Totdeauna această iubire fără limită făţă de Isus”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: