Sănătatea ei nu se îmbunătăteşte deloc (dubla pneumonie, nefrită, abces renal...) şi iat-o din nou internată la Malestroit, de mai multe ori. În timpul uneia din aceste internări, ea îi cere părintelui Picaud, conform cu dorinţa Domnului, să obţină de la episcopul de Vannes încuviinţarea ca în cadrul comunităţii de acolo să se construiască o mare clinică.
Fără frica de ridicol, cu multă convingere, ea are răspuns la toate obiecţiunile pe care acesta le formulează: Malestroit este un “colţ pierdut” în Bretania unde “medicii nu ar merge pentru a se îngropa acolo”, în plus nu există fonduri.
Ea promite cu certitudine: “Vor fi şi medici şi chirurgi, iar banii vor sosi”! O asemenea propunere are tot ce-i trebuie pentru a surprinde în împrejurarile date, aşa că Monseniorul Gouraud respinge total proiectul.
Extinderea clinicii se va realiza totuşi, câţiva ani mai târziu! Monseniorul Gouraud nu va pune la început, decât o condiţie pentru a-şi da acordul: ca surorile să dispună de fondurile necesare înainte de a începe vreo acţiune. Pe sora Madeleine, care se îngrijorează de această condiţie nerealizată încă, sora Yvonne-Aimée o asigură surăzătoare: “Opera Domnului se va îndeplini pentru că este voia Lui... El va îndepărta obstacolele la timpul potrivit”. Abandonarea sa este totdeauna absolută.
După o lună, donaţiile vor sosi, şase luni mai târziu va fi binecuvantată prima piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: