Încă din primul moment al conceperii alerg spre viitor şi.... la 18 zile de viaţă am deja o inimioară ce bate.
La o lună de viaţă celulele mele s-au multiplicat cu milionanele pentru a construi totul, călăuzite de codul meu genetic. La o lună şi jumătate degetele încep să se formeze. În curând voi avea amprentele digitale: eu sunt unic, nimeni nu va mai putea să fie ca mine.
La două luni sunt perfect, precum cei mari: am tot ce-mi trebuie, chiar şi semnele dinţişorilor. Măsor 3 centimetri şi cântăresc 3 grame.
Mamă, priveşte-mă în ecografie înainte să ajungi să iei acea decizie. Priveşte-mă! Sunt viu, fac tumbe, îmi deschid mânuţele, sunt un copil ce vrea să-şi cunoască mama.
La trei luni am deja 8 centimetri şi 25 de grame! Încep să fiu expresiv şi să demonstrez ceea ce simt: bunăstare, durere, frică... Mă trezesc dacă mama se trezeşte, dorm dacă ea doarme, sunt senin dacă ea este senină. Şi... dacă mama nu m-ar mai vrea şi s-ar gândi să se debaraseze de mine, ce mi s-ar întâmpla?
Aş fi aspirat şi fărâmiţat, aşa cum un aspirator aspiră gunoaiele.
Avortul înseamnă uciderea unei fiinţe umane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea ta: