Isus - Pastorul cel bun Ioan 10,1-10

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,1-10

În acel timp, Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar; ² dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. ³Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. ⁴ Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea. ⁵ Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, pentru că nu cunosc vocea străinilor". ⁶ Isus spusese această asemănare pentru ei, dar ei nu au înţeles ceea ce le vorbea. ⁷ Atunci, Isus a zis din nou: "Adevăr, adevăr vă spun: eu sunt poarta oilor. ⁸ Toţi cei care au venit înainte de mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. ⁹ Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să ucidă. Eu am venit ca să aibă viaţă şi să o aibă din belşug".

Cuvântul Domnului

Parabola staulului (10, 1-6). 6. ei nu înţelegeau: evanghelistul îi spune cititorului că Isus a povestit o paroimia, „proverb”, „asemănare” sau în general un masai, în ebraică, ce ar însemna „proverb”, „enigmă” sau, folosind termenul sinoptic familiar, o „parabolă”. Acest comentariu poate fi bazat pe o tradiţie asemănătoare lui Marcu 4, 10-12. Discursul parabolic îi împiedică pe cei „din afară” să înţeleagă, în timp ce ucenicii ştiu despre ce anume vorbeşte Isus. Imaginea păstorului apare şi în sinoptici:

(a) mulţimile sunt comparate cu oile fără păstor (Mc 6, 35);

(b) parabola oii pierdute este îndreptată contra criticilor aduse de farisei împotriva ministerului lui Isus faţă de păcătoşi în Lc 15,3-7; (c) credincioşii sunt comparaţi cu oile care trebuie să se păzească de lupi (Mt 7, 15, împotriva falşilor profeţi în interiorul comunităţii; 10, 16);

(d) drepţii sunt „oile” care sunt mântuite la judecată (Mt 25, 32-34). în afară de aceasta, este o bogată tradiţie a VT. Domnul este păstorul poporului (Gn 49,24; Ps 23). Iez 34 se reproşează fruntaşilor poporului că sunt răi păstori, care se îngraşă pe spinarea turmelor. Oile sunt lăsate fără pază şi împrăştiate, la prada lupilor (34, 1-10). Domnul promite să meargă să-şi adune oile care sunt împrăştiate în toate regiunile şi să le readucă la păşuni bune (34, 11-16). Acest capitol din Iez poate să fi fost interesant în mod special pentru Ioan, pentru că se încheie cu afirmaţia că poporul îl va cunoaşte pe Dumnezeu din aceste acţiuni: „Vor şti că eu Sunt (ego eimî) Dumnezeul lor, şi ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, zice Domnul. Voi sunteţi oile mele şi oile păşunii mele şi Eu Sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Iez 34, 30-31 LXX).

Unii exegeţi văd în w. 1-5 două parabole distincte:

(a) w. l-3a contrapun două moduri de a se apropia de oi. Oricine nu intră pe uşă, are intenţii rele;

(b) w. 3b-5 scot în evidenţă relaţiile dintre oi şi păstor. Pentru cititorul care tocmai a auzit vorbindu-se despre orbirea fariseilor şi despre condamnarea lor, trebuia să rezulte evident că era vorba despre un avertisment de a nu urma învăţătura lor.

Isus, uşa şi bunul păstor (10, 7-18). Interpretarea reia ambele metafore. Isus este poarta prin care persoanele au acces la oi (w.7-10); şi e păstorul „bun” (= ideal, model)

- (w. 11-19). Fiecare dintre aceste imagini este repetată de două ori. 8-10. Alegerea „uşii” ca simbol mesianic poate fi derivată din Ps 119, 20. Alte versete ale Ps 119 vor fi folosite ca profeţii mesianice în creştinismul primar (cf. In 12, 13; Mc 1, 10; Mt 23, 39). Ioan insistă în a spune că Isus e unicul izvor al mântuirii. Cei care au venit înainte de el, probabil o referire la învăţătorii iudei şi la tradiţia la care apelau aceştia, sunt respinşi ca tâlhari (v. 8). Contrastul cu hoţii care nu vor aduce mântuirea, aminteşte de Iez 34. Ioan a reelaborat spusa în limbajul său: Isus a venit pentru ca ei să aibă viaţa (cf. 14,6: Isus e „calea, adevărul şi viaţa”).