COROANA DE ADVENT

  

            ORIGINEA COROANEI DE ADVENT

            Lumina, căldura, viaţa pe care le dorim nu provin de la soare, aşa cum vedem în riturile precreştine legate de solstiţiul de iarnă, ci de la Cristos; vrem să celebrăm victoria lui Cristos asupra întunericului şi a morţii. Originea acestei tradiţii este recentă şi se inserează bine în climatul de iarnă şi în dorinţa sosirii luminii.

            Coroana de Advent este o tradiţie născută în sec. XIX în Hamburg. În acest oraş erau mulţi copii orfani care nu aveau o casă, trăiau cerşind şi dormind pe străzi. Unii deveneau mici delincvenţi şi ajungeau în închisoare. Un tânăr pastor evanghelic Johann Heinrich Wichern (1808-1881) a cumpărat o casă mare în Hamburg, a restructurat-o şi a început să adune copiii de pe stradă, să le dea un acoperiş şi ceva de mâncare. Anul 1883 poate fi considerat anul întemeierii casei numite „Rauhe Haus”. El i-a învăţat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, alţii pictori, grădinari, croitori... şi în felul acesta au încetat de a mai cerşi învăţând să-şi câştige singuri viaţa.

            În fiecare an, în timpul Adventului, tânărul pastor Wichern organiza un moment de rugăciune. În Adventul anului 1838 vrând să facă mai frumos acest timp pentru oaspeţii săi, s-a gândit ca fiecare copil să aprindă, începând cu 1 decembrie,în timpul momentelor de rugăciune, câte o lumânare colorată. Din 1840 în fiecare an avea loc în această casă o scurtă ceremonie religioasă: pastorul şi copiii se adunau în dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent şi Crăciun şi se cântau multe cântece. Deoarece în fiecare zi se aprindea câte o lumânare, acel moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumânărilor). Un prieten de al pastorului a pregătit un cerc de lemn pe care s-au aşezat lumânările, aşa încât să pară o mare „coroană de lumină”, Lichterkranz. Se ajungea la Crăciun cu toate cele 24 de lumânări aprinse.

            Deoarece le plăcea foarte mult, începând cu 1851 chiar copiii au început să ornamenteze coroana cu ramuri de brad ca semn al vieţii.

            Multe persoane au găsit coroana de advent atât de frumoasă, încât au vrut să aibă chiar în casa lor ceea ce se numea Coroana de lumină. În felul acesta uzanţa aceasta a ieşit din acel ambient şi s-a răspândit mai ales în familii.

            Dar cine avea în casă un loc atât de mare ca să atârne o coroană de Advent pe care să stea 24 de lumânări? Astfel s-a micşorat numărul lumânărilor ajungându-se doar la patru, după cele patru duminici ale Adventului: trei de culoare violet şi una de culoare roşie.

            Acest obicei s-a răspândit repede în familiile evanghelice din întreaga Germanie, dar în scurt timp s-a răspândit în lumea anglo-saxonă şi apoi în Franţa. Fiind considerată la origine o tradiţie protestantă, la început a fost privită cu suspiciune în lumea catolică.

            După primul război mondial ea a primit un nou impuls şi a intrat şi în casele catolicilor. În 1925 coroana de advent, în forma sa actuală şi-a făcut apariţia într-o biserică catolică din Koln iar în 1930 la Munchen. Prin 1935, în Austria, a început să se binecuvânteze coroanele de advent pentru casele particulare.

            Astăzi acest obicei are o mare răspândire, complice fiind şi supermarketurile care pun la dispoziţie coroane de Advent deja confecţionate, de toate tipurile, pentru toate gusturile, la toate preţurile.

FOLOSIREA COROANEI DE ADVENT

Coroana de Advent are o funcţie religioasă: vesteşte apropierea Crăciunului mai ales copiilor, ne pregăteşte pentru Crăciun, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul.

Consumismul modern a pus stăpânire pe acest obicei, a confecţionat tot felul de forme de atârnat pe uşile de la intrare în locuinţe, a făcut din ea un motiv ornamental de Crăciun care se găseşte nu doar în case ori biserici, ci şi în magazine, în pieţe, la concerte.

Cu toate acestea ea nu-şi pierde valoarea sa simbolică, dată fiind structura şi conteştul în care este inserată, şi ca orice simbol nu încetează să ne vorbească, să ne interogheze, să solicite căutarea unui sens. Tocmai de aceea ea s-a răspândit foarte repede.

Unde se foloseşte. În primul rând în familie, atârnată de lustră sau aşezată în centrul unei mese. Alţii o aşază la intrare sau la fereastră. Se foloseşte în biserică, în centru sau lângă pupitru, pe altar în locul lumânărilor.

Lângă coroană se poate pune un Calendar de Advent, un carton mare cu 24 de casete în care se aşază un verset biblic sau un personaj care evocă venirea Mântuitorului. Seara se aprind lumânările coroanei, se deschide fereastra care corespunde zilei şi se cântă cântece de Advent, se povesteşte despre Crăciun, se fac anumite reflecţii, ori se recită rozariul şi litaniile.

SECRETUL COROANEI DE ADVENT

Coroana de advent este un imn adus naturii care revine la viaţă, atunci când totul pare a se sfârşi, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos, adevărata lumină, care vine să învingă întunericul răului şi al morţii.

Simbolismul.  Coroana de Advent are o formă circulară. Cercul este încă din antichitate un semn al veşniciei şi al unităţii; aici indică şi soarele şi ciclul său anual, modul său continuu de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; exprimă foarte bine misterul lui Cristos care este propus mereu.

La fel ca şi inelul, care este un tot continuu, coroana este şi semn de fidelitate, fidelitatea lui Dumnezeu faţă de promisiunile sale.

Dată fiind această semnificaţie, coroana de Advent trebuie să-şi menţină forma sa circulară şi nu trebuie să devină o compoziţie florală cu patru lumânări.

Coroana este şi semn al regalităţii şi al victoriei. În vechea Romă erau încoronaţi învingătorii jocurilor sau ai unui război. Şi azi primesc coroniţă cei care iau premiul întâi. Coroana de Advent anunţă că acest Copil care este aşteptat este regele care învinge întunericul cu lumina sa.

Ramurile mereu verzi de brad sau de pin care ornează coroana sunt semnele speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, a vieţii veşnice. De aceea coroana adevărată nu trebuie să fie din teracotă, din ceramică, etc.

Aceste ramuri amintesc de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi mesia.

Pentru ornamentarea coroanei se folosesc benzi de hârtie roşie sau violet: roşul sau roz, simbolul iubirii lui Isus care devine om; violet, semn al pocăinţei şi al convertirii pentru a ne pregăti pentru venirea sa.

SIMBOLISMUL LUMÂNĂRILOR

Cele patru lumânări indică cele patru săptămâni ale timpului Adventului.

Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului. De aceea e bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric.

La început lumânările erau trei de culoare violet şi una de culoare roşie: violet pentru a indica penitenţa şi convertirea la Dumnezeu, roşie ca semn al bucuriei pentru iminenta naştere a lui Isus; cea roşie se aprinde în a treia duminică de Advent, numită chiar Gaudete (bucuraţi-vă). Ele pot fi însă toate de culoare albă sau în patru culori diferite.

Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa religioasă. Conform tradiţiei, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a păstorilor, a patra a îngerilor.

Mai sunt şi alte tradiţii, de exemplu: prima este lumânarea iertării acordate lui Adam şi Evei prin care din muritori au devenit vii în Dumnezeu; a doua este cea a credinţei patriarhilor care cred în darul ţării promise; a treia este cea a bucuriei lui David pentru descendenţa sa; a patra este cea a învăţăturii profeţilor care vestesc dreptatea şi pacea.

Diferitele lumânări primesc din când în când numele unui personaj biblic, expresie a unei atitudini sau virtuţi care predispun pentru Crăciun. De obicei a treia lumânare este legată de bucurie, corespunzător cu tema celei de a treia duminici.

Unde se aşază. Poate fi aşezată:

- aproape de pupitru sau de cruce

- în centrul prezbiterului sau al bisericii

- pe altar, în locul lumânărilor (atunci va fi mai mică)

Este bine să o facem să cadă de sus.

Când se aprind:

- imediat la începutul celebrării, sau înainte de rugăciunea zilei, cu o scurtă didascalie iniţială şi rugăciunea respectivă;

- la evanghelie, după proclamarea cuvântului, dacă coroana este aproape de pupitru;

- în timpul primelor vespere (la început, sau la „Magnificat”) în comunităţile unde se celebrează liturgia orelor.

Ea se va lua jos în ziua Naşterii Domnului lăsând locul ieslei de Crăciun sau bradului. E bine ca tot ceea ce arată aşteptare şi penitenţă să se scoată din biserică, cu excepţia faptului că această coroană este aşezată drept iesle în care se pune statueta Pruncului Isus.

Atenţie: nu lăsaţi niciodată să ardă lumânările coroanei fără supraveghere!

class=WordSection3>

BINECUVÂNTAREA COROANEI

Prin ritul binecuvântării coroanei de Advent noi luăm cunoştinţă de darul pe care ni-l face Dumnezeu de a trăi Adventul, îl binecuvântăm pentru că a trezit în noi dorinţa de a ne pregăti pentru venirea Fiului său, chemându-ne la şcoala profeţilor, a păstorilor, a îngerilor, a Mariei, a tuturor acelora care, atunci şi astăzi, sunt în aşteptarea adevăratei lumini care luminează pe orice om.

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf. Duh.

T. Amin.

P. Să-l ascultăm pe Domnul care ne anunţă vizita sa.

L. Citire din evanghelia după sf. Luca (1,78-79)

           

            Datorită inimii îndurătoare

            a Dumnezeului nostru;

            ne va vizita Cel care Răsare din înălţime,

            ca să-i lumineze pe cei ce zac

            în întuneric şi în umbra morţii,

            şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii

(Poate urma o scurtă prezentare a semnificaţiei coroanei de Advent)

P. Să ne rugăm:

            Îţi mulţumim Tată, pentru că ne-ai adunat aici pentru a începe împreună pregătirea pentru Naşterea Domnului. Te binecuvântăm pentru lumina care străluceşte deja în inimile noastre şi pe care tu doreşti să o sporeşti tot mai mult.

            În faţa acestei coroane de Advent noi te rugăm: fă ca zi de zi să recunoaştem în Isus lumina care învinge întunericul, viaţa care triumfă asupra morţii, iubirea care dezgheaţă inimile.

            Sărbătoarea Naşterii Domnului care se apropie să ne găsească pe toţi inundaţi de lumină, plini de viaţă şi de iubire, gata să-l primim pe cel care vine de la tine şi împreună cu tine şi pe Duhul Sfânt care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.

T. Amin.(Se stropeşte cu apă binecuvântată şi se încheie cu un cântec de Advent

DUMINICA I - Lumânarea profetului (Lumânarea speranţei sau a aşteptării vigilente)

Început.

(Se poate asculta sau cânta împreună un cântec de Crăciun).

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T. Amin.

P. Domnul este lumina şi mântuirea noastră.

T. Vino, Doamne Isuse.

            Sau

P. Vino, Doamne! Luminează viaţa noastră. Sporeşte speranţa noastră.

T. Vino, Doamne!

P. Suntem în vigilia primei duminici din Advent. Prima lumânare pe care o vom aprinde în această seară este lumânarea profetului care ne invită la speranţă. Cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus, el a vorbit poporului invitându-l să aştepte venirea Domnului şi să nu-şi piardă speranţa. Să ascultăm cuvântul luio Dumnezeu.

(Toţi ascultă şezând, cu mâinile pe genunchi, deschise spre cer, în semn de primire. Cu calm se proclamă Cuvântul.)

L. Citire din cartea profetului Isaia                                         (65,1. 16. 17. 25)

            Am fost căutat de cei care nu întrebau de mine, am fost găsit de cei care nu mă căutau. Şi am zis: „Iată-mă, iată-mă”, aici, la un neam care nu chema numele meu! Vor fi uitate nenorocirile din vremurile de demult, vor fi ascunse de ochii mei. Căci, iată, voi zidi ceruri noi şi un pământ nou; nimeni nu-şi va mai aminti de lucrurile vechi, şi nu vor mai veni în mintea nimănui. Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele va mânca ţărână. Nici o pagubă şi nici o stricăciune nu vor face în tot muntele meu cel sfânt, zice Domnul.

                                                                                                                Cuvântul Domnului

Tăcere.

Reflecţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

(Ce anume propune Cuvântul astăzi, atitudinile pe care să le avem pentru pregătirea Crăciunului).

            Speranţa noastră este în Dumnezeu şi în fiul său Isus Cristos. El este chemat de Dumnezeu să fie judecătorul tuturor lucrurilor. Prin el Dumnezeu a promis să salveze poporul său.

            Astăzi aprindem această lumânare pentru a ne aminti că el este speranţa noastră şi a lumii. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru promisiunile pe care ni le-a făcut şi pentru lumina pe care a adus-o în lume.

Aprinderea lumânării. (În timpul acesta toţi cântă o strofă dintr-un cântec de Advent)

Rugăciune comună.

(O rugăciune aleasă sau una din cele obişnuite: Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui).

P. Să ne rugăm:

O, Dumnezeule al speranţei, Emanuel „Dumnezeu cu noi”, suntem adunaţi aici împreună pentru a ne ruga: aprinde lumina ta în inimile noastre. Ajută-ne să fim gata pentru ziua şi ceasul în care tu, Isuse, te vei întoarce la noi. Pune viaţa ta în noi şi ajută-ne să trăim cu tine şi în tine. Transformă-ne cu puterea Duhului Sfânt, pentru ca prin această rugăciune şi cu acest timp de pregătire să credem tot mai mult în tine siguri fiind că tu vei veni acum şi în vecii vecilor.

T. Amin.

Binecuvântarea.

P. Să-l binecuvântăm pe Domnul.

T. Mulţumim lui Dumnezeu.

            Sau

P. Să ne binecuvânteze şi să ne păstreze veghind în aşteptare Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

T. Amin.

Muzică şi cânt. (Se poate încheia ca la început cu muzică de Crăciun sau cântece de Advent).

DUMINICA a II-a - Lumânarea Betleemului (Lumânarea chemării universale la mântuire sau a aşteptării păcii)

Început.

(Se poate asculta sau cânta împreună un cântec de Crăciun).

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T. Amin.

P. Vino, Doamne Isuse! Fă să strălucească lumina ta asupra noastră.

T.Vino, Doamne!

           

P. Astăzi este a doua duminică a Adventului, duminica chemării tuturor la Betleem. Aprindem lumânarea Betleemului, cetatea spre care suntem invitaţi să mergem cu toţii deoarece acolo îl găsim pe Isus, mântuitorul nostru.

Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu:

(Toţi ascultă şezând, cu mâinile pe genunchi, deschise spre cer, în semn de primire. Cu calm se proclamă Cuvântul.)

L. Citire din cartea profetului Isaia                                         (60,1-5)

            Luminează-te, luminează-te Ierusalime, căci a venit lumina ta şi slava Domnului peste tine a răsărit! Pe câtă vreme întunericul acoperă pământul şi bezna popoarele, ţie îţi răsare Domnul şi slava sa străluceşte peste tine. Popoarele umblă în lumina ta şi împăraţii în razele răsăritului tău. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, căci toţi se adună, se îndreaptă şi vin spre tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale vin aduse pe braţe. Atunci vei vedea şi vei străluci; inima ta se va zbuciuma şi se va lărgi, deoarece spre tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge.

                                                                                                            Cuvântul Domnului

Tăcere.

Reflecţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

(Ce anume propune Cuvântul astăzi, atitudinile pe care să le avem pentru pregătirea Crăciunului).

            La Betleem se naşte Isus, adevărata lumină a lumii. Aşa cum lumina atrage atenţia asupra sa, la fel Isus atrage la sine pe toţi oamenii. Acolo, la Betleem au ajuns mai întâi păstorii, apoi magii ca primiţie a tuturor popoarelor. Aprindem astăzi această lumânare pentru a ne aminti că Isus îi cheamă pe toţi oamenii ca să se întâlnească cu el căci vrea să fie mântuitorul tuturor. Să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru speranţa şi chemarea tuturor la credinţă.

Aprinderea lumânării. (În timp ce se aprinde a doua lumânare, cea a Betleemului, toţi cântă o strofă dintr-un cântec de Advent)

Rugăciune comună.

(O rugăciune aleasă sau una din cele obişnuite: Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui).

P. Să ne rugăm:

O, Dumnezeul mântuirii noastre, Emanuel Dumnezeu cu noi, suntem adunaţi toţi împreună pentru rugăciune: aprinde lumina ta în inimile noastre. Ajută-ne să fim gata pentru ziua şi ceasul în care tu, Isuse, te vei întoarce din nou. În aceste zile care ne mai despart de sărbătoarea Naşterii Domnului pune în inimile noastre dorinţa de a merge în lumina ta pentru a ajunge pregătiţi la Naşterea ta, gata să primim mântuirea ta. Primeşte rugăciunea noastră şi binecuvântează-ne pe noi şi pe toţi cei dragi ai noştri ca să devenim fii ai luminii.

T. Amin.

Binecuvântarea.

P. Să-l binecuvântăm pe Domnul.

T. Mulţumim lui Dumnezeu.

            Sau

P. Să ne binecuvânteze şi să ne facă să mergem siguri spre Naşterea lui Isus Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

T. Amin.

Muzică şi cânt. (Se poate încheia ca la început cu muzică de Crăciun sau cântece de Advent).

DUMINICA a III-a - Lumânarea Păstorilor (Lumânarea bucuriei sau a aşteptării în răbdare)

Început.

(Se poate asculta sau cânta împreună un cântec de Crăciun).

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T. Amin.

P. Vino, Doamne! Luminează viaţa noastră. Dă-ne bucuria ta.

T.Vino, Doamne!

           

P. Astăzi este a treia duminică a Adventului, duminica bucuriei. Aprindem lumânarea păstorilor care au primit cei dintâi vestea Naşterii Domnului, o veste care i-a făcut foarte fericiţi.

Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu:

(Toţi ascultă şezând, cu mâinile pe genunchi, deschise spre cer, în semn de primire. Cu calm se proclamă Cuvântul.)

L. Citire din cartea profetului Isaia                                         (35,1-5.8-10)

            Pustiul şi pământul uscat să se bucure, să tresalte de bucurie şi să înflorească stepa. Ca brânduşa de toamnă să înflorească; da, să cânte de bucurie şi să izbucnească în chiote. Îi este dată măreţia Libanului, splendoarea Carmelului şi al Saronului. Ei vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. Înzdrăveniţi-vă, voi mâini istovite, întăriţi-vă genunchi care tremuraţi. Spuneţi celor cu inimă şovăitoare: „Curaj! Nu vă temeţi; iată, Dumnezeul vostru vine ca să vă mântuiască”. Va fi un drum drept şi se va numi „Drumul sfânt”...Pe el se vor întoarce cei răscumpăraţi de Domnul şi se vor întoarce în Sion cu cântări şi jocuri; o fericire veşnică va încununa fruntea lor; bucuria şi veselia vor dobândi, iar tristeţea şi plânsul vor fugi de la ei.

                                                                                                                    Cuvântul Domnului

Tăcere.

Reflecţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

(Ce anume propune Cuvântul astăzi, atitudinile pe care să le avem pentru pregătirea Crăciunului).

            Bucuria noastră e în Dumnezeu şi în fiul său Isus Cristos. Bucuria, la fel ca şi speranţa şi chemarea tuturor la mântuire e un dar al lui Dumnezeu. Suntem umpluţi cu acest dar atunci când ne amintim de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi precum şi ceea ce a promis că va face. Astăzi aprindem această lumânare pentru a ne aminti că Isus a venit, vine şi va veni, pentru ca toate popoarele să se poată întoarce la el şi să aibă o viaţă deplină, fericită. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru speranţa şi bucuria pe care o revarsă în inimile noastre.

Aprinderea lumânării. (În timp ce se aprinde a doua lumânare, cea a Betleemului, toţi cântă o strofă dintr-un cântec de Advent)

Rugăciune comună.

(O rugăciune aleasă sau una din cele obişnuite: Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui).

P. Să ne rugăm:

O, Dumnezeul bucuriei noastre, Emanuel Dumnezeu cu noi, suntem adunaţi toţi împreună pentru rugăciune: aprinde lumina ta în inimile noastre. Ajută-ne să fim gata pentru ziua şi ceasul în care tu, Isuse, te vei întoarce din nou. Fă ca inima şi mintea noastră să vadă lucrurile pe care le-ai făcut şi pe care ai promis că le vei face ca să ne eliberăm de orice frică şi să fim plini de bucuria ta. Dă-ne forţa de a împlini mereu voinţa ta şi binecuvântează-ne pe noi şi pe toţi oamenii care caută fericirea.

T. Amin.

Binecuvântarea.

P. Să-l binecuvântăm pe Domnul.

T. Mulţumim lui Dumnezeu.

            Sau

P. Să ne binecuvânteze şi să păstreze bucuria sa în noi Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

T. Amin.

Muzică şi cânt. (Se poate încheia ca la început cu muzică de Crăciun sau cântece de Advent).

DUMINICA a IV-a - Lumânarea Îngerilor (Lumânarea iubirii sau a aşteptării ascultătoare)

Început.

(Se poate asculta sau cânta împreună un cântec de Crăciun).

P. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

T. Amin.

P. Vino, Doamne! Luminează viaţa noastră. Fă-ne să creştem în iubirea ta.

T.Vino, Doamne!

           

P. Astăzi este a patra duminică a Adventului, duminica iubirii lui Dumnezeu. Aprindem lumânarea îngerilor: ei au adus vestea că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii şi de aceea a decis să se nască între noi.

Să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu:

(Toţi ascultă şezând, cu mâinile pe genunchi, deschise spre cer, în semn de primire. Cu calm se proclamă Cuvântul.)

L. Citire din evanghelia după sf. Luca                                         (2,12-14)

            Îngerul a spus păstorilor: acesta va fi semnul: veţi găsi un copil înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle. Şi imediat s-a unit cu îngerul o mulţime din oastea cerească lăudându-l pe Dumnezeu şi spunând: mărire lui Dumnezeu în înaltul cerurilor şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte.

                                                                                                                   Cuvântul Domnului

Tăcere.

Reflecţie asupra Cuvântului lui Dumnezeu.

(Ce anume propune Cuvântul astăzi, atitudinile pe care să le avem pentru pregătirea Crăciunului).

            Isus ne descoperă nemărginita iubire a lui Dumnezeu. La Crăciun noi vedem că în el această iubire a devenit o fiinţă umană. Cei care cred în el şi fac voinţa sa, trăiesc în iubire. Iubirea transformă şi face desăvârşit tot ceea ce facem. Iubirea nu încetează niciodată. Astăzi aprindem această lumânare pentru a ne aminti că Dumnezeu este iubire. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru speranţa şi pentru bucuria pe care o revarsă în inimile noastre şi pentru iubirea care ne face curaţi şi ne descoperă ca fii ai săi.

Aprinderea lumânării. (În timp ce se aprinde a doua lumânare, cea a Betleemului, toţi cântă o strofă dintr-un cântec de Advent)

Rugăciune comună.

(O rugăciune aleasă sau una din cele obişnuite: Tatăl nostru, Bucură-te Marie, Slavă Tatălui).

P. Să ne rugăm:

O, Dumnezeule al iubirii, Emanuel Dumnezeu cu noi, te mai rugăm o dată: aprinde lumina ta în inimile noastre. Pregăteşte-ne pentru ziua cea mare a venirii tale. Ajută-ne să rămânem în tine; iubirea ta cea mare să umple fiinţa noastră întreagă. Fă-ne capabili să arătăm lumii întregi această  iubire, acum şi întotdeauna.

T. Amin.

Binecuvântarea.

P. Să-l binecuvântăm pe Domnul.

T. Mulţumim lui Dumnezeu.

            Sau

P. Să ne binecuvânteze şi să ne păstreze mereu în iubirea sa Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.

T. Amin.

Muzică şi cânt. (Se poate încheia ca la început cu muzică de Crăciun sau cântece de Advent).

http://www.ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=201011103