Calea Crucii

1. Cristos e osândit la moarte
Căci oamenii l-au acuzat,
Deşi Pilat ştia preabine
Că Domnul e nevinovat.

2. O cruce mare i se pune
Pe umerii însângeraţi
Şi el o poartă cu răbdare
Spre-a mântui pe ai săi fraţi

3. Isus întâia oară cade,
Puterile l-au părăsit;
Prea mare e povara crucii,
Dar nu se lasă biruit.

4. În drum spre Golgota-ntâlneşte
Pe preamâhnita Maica sa;
Durere mare îl cuprinde,
Văzând cum suferă şi ea.

5. În silă, Simon din Cirene
Îi duce crucea lui Isus;
Dar când cunoaşte cine-i Domnul,
Devine ucenic supus.

6. Şi Veronica, o maramă
Cu milă-ntinde Domnului,
Pe care, drept recunoştinţă,
Se-ntipăreşte chipul lui.

7. Din nou Cristos sub cruce cade,
Caci e atât de copleşit
De-acea mulţime de păcate
Pe care noi le-am săvârşit.

8. Femei, plângând, îl înconjoară
Pe drumul greu, chinuitor;
Isus le-ndeamnă să nu-l plângă
Pe el, ci pe copiii lor.

9. Când pentru-a treia oară cade,

Călăii îl împing şi-l bat,
Şi noi ne-asemănăm cu dânşii
Atunci când facem un păcat.

10. Isus e despuiat de haine,
Iar rănile cumplit îl dor;
Şi dezbrăcat ce greu îi vine
Să stea în văzul tuturor.

11. Cristos e răstignit pe cruce
Şi curge sângele-i curat;
El suferă ca să ne spele
De răutate si păcat.

12. Pe cruce, Domnul moare-n chinuri,
De însuşi Tatăl părăsit;
Dar misiunea-ncredinţată
Prin jertfa crucii a-mplinit.

13. Când trupu-i dat jos de pe cruce
Şi-n braţele Mariei-i pus,
Cine-ar putea simţi mâhnirea
Cu care-l plânge pe Isus?

14. Isus e îngropat cu jale
Într-un mormânt nou şi curat;
Să-i dăm şi noi ca locuinţă
Un suflet bun, nevinovat.

15. O, Doamne, noi am fost pricina
C-aşa de mult ai suferit;
Dar tu, în marea-ţi îndurare,
Ne iartă tot ce am greşit.